La poalele Vezuviului -1-

Pentru a treia miniserie, ne indepartam un pic de Ro-ma pentru a ajunge intr-un oras chiar si mai pe sufletul meu, daca se poate. Napoli mi se pare un loc fermecator, cu contraste surprinzatoare si cu o atmosfera plina de istorie si romantism. Din pacate, am avut timp doar cateva ore pentru a vizita cat pot mai mult, de aici si lumina neprielnica din unele poze, insa mi-am promis ca voi face tot ce pot pentru a reveni, chiar daca aman Venezia, Milano sau Firenze.
Un alt din pacate e faptul ca, dintr-un concurs de circumstante nefericite, n-am reusit sa fac poze unei zone foarte pitoresti, adica stradutele dimprejurul garii Napoli Centrale sau a pietii Garibaldi - deh, ce sa-i faci daca ti se spune in seara de dinainte de plecare ca un pozar, asa ca mine, a fost batut si lasat fara aparat de niste napoletani cu cateva zile in urma? Chestia asta m-a facut sa nu scot din geanta aparatul cel putin o ora dupa ce am iesit din gara.

- va urma -

Comments

  1. stefan
    December 13th, 2006 | 12:35 am

    Frumoase. (nu prea ma dau in vant totusi dupa folosirea excesiva a filtrelor gradient.) Mai ales ca ai fost doar cateva ore. Eu am stat o saptamana pe acolo si am fost fermecat. E un loc de revenit.

  2. Razvan
    December 14th, 2006 | 10:12 am

    Multumesc frumos de comentariu. Dupa cum cred ca am mai spus-o, am avut parte de o mica “cokin-manie” de care incerc sa scap - totusi, sunt de parere ca in momentul in care ai parte de ceruri “plictisitoare”, cum e cel de la a doua, de exemplu, un cokin te scoate din bucluc. Oricum, e o chestiune de gusturi, dar ma bucur ca plac. ;)

Leave a reply